Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dispărut dintre noi în prima săptămână a acestei luni, Virgil Nemoianu a fost evocat, într-un crochiu elocvent, de criticul și istoricul literar Paul Cernat: „Cărțile perioadei sale românești de anglist deschis spre teorie literară sau culturală («Structuralismul, «Simptome», «Calmul valorilor», «Utilul și plăcutul»), comentariile despre Pillat, Goftfried Benn ș.a. conținând pe dedesubt o întreagă filosofie personală, dau doar o idee relativă despre devenirea sa ulterioară, sub semnul «criticii simptomatologice». Emigrat în Statele Unite, profesorul Nemoianu a intrat în conștiința publică și (după 1990) în bibliografiile noastre obligatorii prin cărți ca «Microarmonia. Dezvoltarea și utilizarea modelului idilic în literatură» (teza de doctorat din California, 1971, cu patru ani înaintea expatrierii), influenta «The Taming of Romaticism» («Îmblânzirea romantismului») și «The Theory of Secondary. Literature, Progress and reaction» (capodopera lui teoretică, în opinia mea). Cea mai reușită parte din «Istoria critică... » a lui Nicolae Manolescu e greu de imaginat fără contribuția lui Virgil Nemoianu (imposibil de citat la noi imediat înainte de 1989)”.
Complexitate tolerantă și exigentă
În completare: „Nu pot fi lăsate deoparte convorbirile revelatoare intelectual cu Sorin Antohi sau relația epistolară cu Ion D. Sârbu (Nemoianu a fost un aderent târziu, dar important, al Cercului Literar de la Sibiu. Monografia «Surîsul abundenței» dedicată prietenului Ștefan Aug. Doinaș o confirmă suplimentar). A lansat, cel dintâi în România, imediat după 1989, conceptul de «bătălie canonică», familiar lui de mai multă vreme peste Ocean. Teoriile sale despre «canonul ospitalier» sau despre «triumful imperfecțiunii» sunt modele de complexitate tolerantă și exigentă, de care gândirea noastră are azi urgentă nevoie”.
Eficiență pedagogică seducătoare
Mai mult: „Articolele și studiile din «România și liberalismele ei - atracții și împotriviri», «Tradiție și libertate», «Jocurile divinității - gândire, libertate și religie la sfârșit de mileniu» sunt, deopotrivă, edificatoare și provocatoare; cele mai multe n-au îmbătrânit nici cu un rid. N-a fost un intelectual comod; cuvintele sale au cântărit însă, întotdeauna, greu, cu o eficiență pedagogică seducătoare - și convingătoare. I-am ascultat mereu cu interes conferințele despre modelul idilic, despre relația dintre universalisme și particularisme etc. ținute în România, la NEC, ALGCR sau Facultatea de Litere: ele vădesc un filosof al culturii în cea mai bună tradiție intelectuală a conservatorismului politic modern”.
Superlative
Finalul: „Virgil Nemoianu a fost, probabil, (am mai spus-o) cel mai creativ, consistent și iradiant gânditor conservator produs de literatura și cultura română, dar activ dincolo de hotarele ei. Unul dintre oamenii cu care era o plăcere să intri în dialog. Mă gândesc la personajul «v. înnopteanu» din poemele despre mopete ale amicului M. Ivănescu: el l-a inspirat... Condoleanțe familiei. Dumnezeu să-l odihnească în pace”.
Elogiul nemuritorilor
Personalitatea și opera lui Virgil Nemoianu au fost cinstite cum se cuvine și de Academia Română, prin reprezentanții Secției de literatură și filologie: „Virgil Nemoianu a fost una din figurile esențiale și exponențiale ale culturii române înalte de după Al Doilea Război Mondial. Pe de o parte, a atins vârful paradigmei naționale, renăscută după stalinism grație supraviețuitorilor acelei lumi tragice trecute prin tragedia simetrică. Pe de altă parte, alegând exilul fără întoarcere după o perioadă scurtă de dus-întors, și-a atins apogeul și s-a integrat în paradigma universală prin fuziunea - originală, critică, fără concesii ideologice ori manevre ipocrite și oportuniste - a tot ce știa de aici cu tot ce a învățat în străinătate. Succesul acestei fuziuni a fost asigurat de plasarea voluntară a lui Nemoianu în orizontul marii tradiții europene - așa cum era ea cândva cultivată în cultura preponderent germanofonă a Europei Centrale. Raporturile sale strânse cu Cercul Literar de la Sibiu i-au facilitat formarea și înscrierea în această genealogie simbolică. S-ar putea spune și că «nostalgia originilor» sale bănățene (e vorba de Banatul urban, cosmopolit, habsburgic, vital pentru construcția României Mari).”
Citește pe Antena3.ro
Rezistența la vulgaritate și semidoctism
Înainte: „Dar Nemoianu, deschis către multe alte orizonturi și trăind până mai ieri în contextul derivei științelor umane și sociale, a dat ceea ce numai el putea, și anume o gândire critică vie, deopotrivă aulică și rebelă, erudită și iconoclastă, «ospitalieră» (așa cum cerea el oricărui canon) și idiosincratică. Din acest motiv, opera lui își mai așteaptă cititorii ideali, cu toate că unele dintre contribuțiile sale au fost studiate atent, discutate competent și fructificate în cercetările altora, în străinătate și la noi. Pentru a da numai un singur exemplu: gândirea și atitudinea lui conservatoare, spre care îl îndreptau deopotrivă firea, formația, reflecția și rezistența la vulgaritate, semidoctism, secularism militant și toți avatarii corectitudinii politice (în special de stânga).”
Dinspre ortodoxism spre catolicism
Aceleași coordonate: „O asemenea poziționare dificilă (mai ales în deceniile din urmă) îl singularizează pe Nemoianu printre emigranții intelectuali est-central-europeni, între care unii porniseră din stânga (asumată tactic, mimetică sau veritabilă) sau au ajuns acolo (de multe ori doar în public, dar ratându-și astfel opera) în urma presiunii crescânde a mediului în care voiau să se integreze. La Nemoianu, care venea dintr-o țară majoritar creștin-ortodoxă, apropierea teologico-politică de catolicism (dar nu fără a specula pe tema unui liberalism după Bizanț, cum i-a sugerat cineva) ar merita în sine un studiu sistematic. Din acesta ar putea apărea idei utile tuturor direcțiilor și orientărilor implicate, unele altminteri deja emise, dar din păcate căzute în domeniul secundarului (conceptul-cheie al lui Nemoianu).”
Curajul portretului complet
„Nemoianu - mai evidențiau colegii de la Academie - a fost un inegalabil profesor, administrator și lider academic, mentor, promotor și prieten. Să sperăm că memoriile și mărturiile celor care au avut șansa unor întâlniri formative și/sau colegiale cu el vor întregi un portret și așa uimitor. Fiindcă am putea reconstitui astfel mai multe parcursuri umane și profesionale, am putea înțelege mai bine cum a funcționat instituția Virgil Nemoianu. Portretul cel mai complet și competent al acestui om excepțional ar putea fi probabil întreprins de un român (sau de mai mulți), care ar avea avantajul de a putea aborda formarea, creația și evoluția lui Virgil Nemoianu în toate fazele: până la prima ieșire din țară, în perioada «navetei», în exil și după 1990, când exilații devin emigranți, iar unii dintre ei - între care și Nemoianu - au fost simultan prezenți acolo și aici, fiind angajați într-un intens proces de mediere și negociere interculturală.”
6 iunie 2025 este ziua în care inima lui Virgil Nemoianu a încetat să mai bată.
„Virgil Nemoianu n-a fost un intelectual comod; cuvintele sale au cântărit însă, întotdeauna, greu, cu o eficiență pedagogică seducătoare - și convingătoare.”, Paul Cernat, istoric literar
„Virgil Nemoianu a fost, probabil, cel mai creativ, consistent și iradiant gânditor conservator produs de literatura și cultura română, dar activ dincolo de hotarele ei.”, Paul Cernat
„Virgil Nemoianu a fost una din figurile esențiale și exponențiale ale culturii române înalte de după Al Doilea Război Mondial.”, reprezentanții Secției de literatură și filologie a Academiei Române
Cititorul român are la dispoziție o serie de autor Virgil Nemoianu apărută în condiții excelente la Editura Spandugino, care include o selecție reprezentativă dintr-o operă vastă și polimorfă, un fel de nucleu canonic definit chiar de marele cărturar.
