Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Între durere și lacrimi, trecem în fiecare an peste această zi cu gândul că, poate, uităm prea des în ce măsură părinții și bunicii noștri au dat totul pentru a construi o Românie liberă și unită. Dar uitarea nu este un gest de înțelepciune, ci o trădare a eroilor, o rupere a legăturii noastre cu istoria și cu valorile lor sfinte. Fiecare soldat, fiecare ofițer, fiecare civil ucis pe câmpul de luptă sau în timpul revoltelor pentru libertate reprezintă o filă sfântă a paginilor de istorie ale neamului românesc. Ei au fost, și încă sunt, aceia care au declarat război unei puteri opresive, care au luptat pe viață și pe moarte, pentru ca noi să ne putem bucura astăzi de libertate, de drepturi și de o țară unită. Să nu uităm că istoria noastră nu ar fi fost scrisă astfel dacă acești oameni nu ar fi avut curajul să înfrunte moartea, să nu îngenuncheze în fața tiraniei și să lase în urmă un drum al speranței pentru generațiile ce aveau să vină.
Morala acestor martiriuri nu poate fi pusă în umbră de uitare. Acea binecuvântată experiență a jertfei trebuie să ne reamintească în fiecare clipă că libertatea nu este un dat. Este un dar oferit supraviețuitorilor, dar și un angajament pe care noi trebuie să-l onorăm cu responsabilitate.
De fiecare dată, la 29 mai, românii își aduc aminte și onorează memoria celor care au murit pe altarul neamului. Dar această zi nu trebuie redusă la un moment festiv, de împăunare și depunere de flori, ci trebuie să devină un prilej de introspecție. Este o zi în care trebuie să ne întrebăm dacă adevărata recristalizare a națiunii noastre se face tocmai prin asumarea valorilor martirilor: curaj, iubire de țară, sacrificiu suprem.
În această zi, trebuie să înțelegem că eroismul nu s-a încheiat odată cu încheierea războiului, ci continuă prin responsabilitatea de a păstra vie memoria acestor oameni, de a trăi în conformitate cu valorile pe care ei le-au apărat și de a construi o societate în care sacrificiul lor să nu fi fost în van. A te închina simbolic în fața monumentelor sau a depune flori nu este suficient; trebuie să fim conștienți că adevărata recunoaștere se reflectă în faptele noastre, în angajamentul de a nu repeta greșelile trecutului și în eforturile de a întări valorile fundamentale ale națiunii.
Primirea moștenirii lăsate de eroi trebuie să însemne, pentru fiecare dintre noi, luarea unei decizii spirituale și morale: să fim cu adevărat responsabili. Responsabili de trecut, pentru ca istoria să nu se repete, și responsabili pentru prezent, pentru ca sacrificiile oamenilor să nu fie marginalizate sau uitate.
Munca, educația și cultura trebuie să devină un omagiu adus eroilor. Cu fiecare scenă de pe câmpul de luptă, cu fiecare vers, cu fiecare gând scris pentru binele nației, trebuie să învățăm că trecutul trebuie integrat în prezent, pentru ca națiunea să-și poată construi un viitor solid și durabil.
Când alegem să nu uităm, în fiecare an, nu doar să trecem peste o zi de bilanț moral, ci să ne asumăm propria responsabilitate, în fața celor care au fost, și în fața posterității, nu este doar o lecție de istorie, e o chemare la acțiune. Conștiința colectivă trebuie să devină motorul activismului național, pentru ca onoarea și sacrificiul eroilor să devină fundamentele unei societăți adevărate, demne de respect și de respectabilitate. Ei au fost, și încă sunt, așteptarea noastră ca națiune să ne ridicăm și să ieșim din mlaștina nepăsării și a lipsurilor.
Citește pe Antena3.ro
Pe lângă memorie, trebuie să fie și responsabilitate: să-i cinstim cu faptele noastre și să construim o Românie în care sacrificiul nu a fost în zadar, ci a fost un motor al schimbării, al unității și al speranței. Să fim conștienți că istoria nu piere căci dacă vom uita de eroi, vom fi condamnați să trăim continuu în umbra neputinței și a dezbinării.
Să nu uităm niciodată! Chemare la responsabilitate și recunoștință.
Aceasta nu este doar o zi de comemorare, ci o chemare la responsabilitate colectivă, la iubire sinceră față de țară și la respect pentru cei care și-au oferit viața pentru libertate. Să ne amintim că, fără sacrificiul eroilor, nu am fi avut libertatea de a ne exprima, de a ne educa și de a ne înălța spiritul. De aceea, trebuie să ne angajăm să le cinstim memoria nu doar cu vorbe, ci cu fapte: să construim, să apărăm, să iubim și să promovăm valorile pentru care au trăit și au murit. În fața lor, trebuie să fim de neclintit, iar ca națiune trebuie să învățăm să fim cu adevărat demni de sacrificiul lor.
O națiune nu are viitor dacă nu onorează trecutul, iar eroii noștri nu vor fi niciodată uitați dacă noi, cei vii, ne asumăm responsabilitatea de a le păstra vie memoria, aceasta trebuie să fie lecția zilei și motorul întreagii noastre existențe!
