Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un al doilea judecător de la Curtea de Apel Ploiești sfidează jurisprudența ÎCCJ și a celorlalte curți de apel din România, care s-au declarat, în zeci de rânduri, necompetente general să analizeze o hotărâre a Curții Constituționale. Este vorba despre judecătorul Mihai Cătălin Constantin, fost polițist, care, la data de 13 mai, a stabilit că este competent să soluționeze o cerere de anulare a Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, prin care au fost anulate alegerile prezidențiale de anul trecut. Acesta a admis toate probele solicitate de reclamantă, inclusiv prin emiterea unei adrese către CCR să pună la dispoziția instanței toate documentele care au stat la baza anulării scrutinului prezidențial. El va pune în discuție chiar și Hotărârea de Guvern prin care au fost organizate alegerile prezidențiale din anul 2025, urmând ca soluționarea acestui proces să aibă loc în data de 27 mai 2025. Această atitudine vine după ce, luna trecută, cu o săptămână înainte de primul tur, un alt judecător de la aceeași instanță ploieșteană a dispus anularea anulării alegerilor din 2024, sentința sa fiind desființată, definitiv, la ÎCCJ.
Simplă coincidență sau recidivă intenționată la Curtea de Apel Ploiești. Un al doilea judecător de la această instanță care sfidează Curtea Constituțională, Înalta Curte de Casație și Justiție și jurisprudența tuturor celorlalte curți de apel din România și, cu nici o săptămână înainte de un tur al alegerilor prezidențiale, își arogă competența de a cerceta, verifica, analiza și dispune cu privire la o cerere de anulare a Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, prin care a fost anulat întregul proces electoral al alegerilor prezidențiale de anul trecut.
Acest lucru se întâmplă după ce, la Curtea de Apel Ploiești, la data de 10 aprilie 2025, o anume Rodica Albu a solicitat, în contencios administrativ și fiscal, anularea Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, chemând în judecată Curtea Constituțională. Acțiunea face obiectul dosarului nr. 297/42/2025, iar instanța a început să judece această solicitare încă din 15 aprilie 2025. Atunci, judecătorul a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată pentru 29 aprilie 2025.
Al doilea termen s-a soluționat cu o nouă amânare, pentru data de 30 aprilie, în vederea verificării soluționării cererii de abținere formulate de către președintele completului de judecată. Completul convergent a respins, pe de altă parte, tot atunci, cererea de recuzare a judecătorului cauzei, formulată de către reprezentantul Ministerului Public, ca neîntemeiată.
Întâi a cerut să se abțină, după care a fost recuzat
La termenul din 30 aprilie, judecătorul însuși, pe nume Mihai Cătălin Constantin, a formulat o declarație de abținere, însă cererea a fost respinsă, printr-o încheiere fără cale de atac.
Din acel moment, acest judecător a început să judece speța, într-un mod care sfidează toată jurisprudența ÎCCJ și a celorlalte curți de apel cu privire la această chestiune. Mai întâi, a decis să amâne cauza, pentru data de 7 mai 2025, adică după primul tur al alegerilor prezidențiale, „pentru asigurarea drepturilor procesuale ce decurg din aplicarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare, consacrate de articolele 13 și 14 din Codul de procedură civilă”. După care, a precizat că va cita părțile într-un termen util, „pentru ca acestea să-și expună punctul de vedere în scris sau oral, în ședință publică, asupra admisibilității sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu solicitarea interpretării prin mecanismul prevăzut de articolele 512 – 521 Cod procedură civilă asupra dispozițiilor explicite ale articolului 146 litera «f» din Constituție, articolului 3 din Legea nr. 370/2004 și articolului 37 alineat 1 din Legea nr. 47/1992, în sensul în care exclud sau nu exclud de plano intervenția puterii judecătorești, prin instanțele judecătorești, altele decât cele penale, cu privire la o decizie de anulare a alegerilor prezidențiale precum cea în discuție, cu referire atât la dispozițiile constituționale, mai cu seamă a principiului separației puterilor în stat, cât și la cele prevăzute de Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, de Legea nr. 370/2004 privind alegerea președintelui României, de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dar și la principiile și regulile de drept ce derivă din economia acestora, dar și ale Raportului Explicativ la Codul de bune practici în materie electorală - linii directoare - și ale Raportului explicativ adoptat de Comisia de la Veneția, în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare”.
Citește pe Antena3.ro
Minută: „Acolo unde se poate mai puțin, se poate și mai mult”
Ei bine, la termenul stabilit, din data de 7 mai 2025, instanța a decis să amâne din nou procesul, la cererea avocatului reclamantei, pentru data de 13 mai 2025. Adică cu 5 zile înaintea celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din 2025.
La acest termen, judecătorul Mihai Cătălin Constantin a dispus că „în temeiul articolului 519 alineat 1 Cod procedură civilă, față de neîndeplinirea condiției prin care se stabilește că instanța de sesizare să judece cauza în ultimă instanță, respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a da rezolvare chestiunii de drept ce vizează excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorețti ivocată de Ministerul Public, întrucât dispozițiile articolului 132 alineat 4 Cod procedură civilă, teza II, stabilesc că ar fi supusă recursului hotărârea prin care instanța s-ar declara necompetentă ca «nefiind de competența autorităților române»”.
Mai departe, minuta aceluiași judecător arată că „interpretând per a contrario dispozițiile articolului 132 alineat 4 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Ploiești constată că, cel puțin într-o ipoteză, ar putea fi atrasă competența instanțelor românești, întrucât, din examinarea alegațiilor cuprinse în cadrul cererii, acestea s-ar putea încadra formal într-o cerere ce ar putea face obiectul unei cercetări eficiente, în temeiul unor sesizări adresate Ministerului Public, minister care, chiar și procedând ipotetic la emiterea unei soluții de clasare (…) ar avea mai departe competența de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu o cerere de desființare a deciziei contestate, în temeiul articolului 549 Cod penal”.
Cu această explicație, magistratul respectiv afirmă că „inclusiv potrivit principiului că acolo unde se poate mai mult, se poate și mai puțin, atât timp cât parte din alegații pot fi cercetate într-o procedură de excepție, cum este cea penală, cu atât mai mult poate fi cercetată într-o procedură contencioasă”.
Consideră drept „pretinsă” manipularea prin TikTok a alegătorilor
În acest sens, judecătorul Mihai Cătălin Constantin susține că „față de dispozițiile anterior menționate, din care rezultă că nicio instanță străină nu poate avea competența de a se pronunța, și cel puțin o instanță românească, fie aceasta și penală, ar fi competentă să se pronunțe cu privire la parte din alegațiile cuprinse în cererea reclamantei, observând că, din jurisprudența depusă la dosarul cauzei de către reclamantă, se face dovada că s-a procedat la anularea unei Hotărâri a Curții Constituționale de către Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 2924 din 20 august 2018, rămasă definitivă (…), Curtea de Apel Ploiești se declară competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze cererea”.
Iar lucrurile nu se opresc aici. Același magistrat a luat act că nu s-au mai invocat alte cereri și că, „pe probe, declară admisibile și încuviințează proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei”. Mai mult, „încuviințează proba cu înscrisurile obținute din mediul online ce constă în nota înregistrată la Administrația Prezidențială și respinge ca nefondată încuviințarea probei cu înscrisuri ce constă în documentul postat pe site-ul CCR ce datează din februarie 2025, care este redactat în limba franceză și care cuprinde date despre pretinsa utilizare a aplicației XXXX (cel mai probabil, se referă la rețeaua TikTok – n.red.) într-un atac cibernetic, motivate de faptul că analiza legalității deciziei CCR se rezumă la examinarea legalității acesteia din perspectiva datelor și faptelor existente la momentul emiterii acesteia. Or, acest raport informativ prezentat în limba franceză este emis ulterior”.
Somează CCR să pună la dispoziție documente
La finalul acestei încheieri, magistratul Curții de Apel Ploiești a decis ca, în temeiul articolului 13, alineat 1, din Legea nr. 554/2004, să încuviințeze „proba cu toate înscrisurile ce au stat la baza deciziei contestate (a Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, prin care au fost anulate alegerile prezidențiale din anul 2024 – n.red.), astfel că, la solicitarea reclamantei, Curtea de Apel Ploiești emite adresă către Curtea Constituțională a României pentru a le transmite acestei Curți”.
Nu în ultimul rând, Curtea de Apel Ploiești „constată că, pentru soluționarea cererii de suspendare a executării deciziei CCR, se supun a fi analizate înscrisurile încuviințate, ca probe, la cererea reclamantei, judecarea cererii de suspendare urmând a fi analizată mai cu seamă că suspendarea deciziei CCR urmată de anularea Hotărârii de Guvern de organizare a alegerilor electorale contemporane nu afectează simpla organizare a acestora”. La final, Curtea de Apel Ploiești a prorogat și discutarea unei sesizări a Curții de Justiție a Uniunii Europene, „pentru următorul termen de judecată”. Cererea a fost formulată, evident, tot de către reclamantă.
Cu o lună în urmă, un coleg al acestui magistrat a anulat, neconstituțional, hotărârea din 6 decembrie
Dacă judecătorul de la Ploiești va anula, la termenul următor, Hotărârea de Guvern prin care au fost organizate alegerile prezidențiale din anul 2025, așa cum rezultă că urmează a fi analizat la termenul următor, atunci Curtea de Apel Ploiești nu doar că și-a arogat competența de a lua în discuție o hotărâre a CCR, dar ar putea pune în discuție chiar și legalitatea organizării alegerilor la care urmează să ne prezentăm duminica aceasta.
Termenul la care Curtea de Apel Ploiești va admite sau nu cererea de anulare a hotărârii CCR de anulare a alegerilor prezidențiale din anul 2024 are loc la nouă zile după consumarea turului al doilea al alegerilor prezidențiale din anul 2025.
Ce se întâmplă, de fapt? Pentru a doua oară, un judecător de la Curtea de Apel Ploiești consideră că poate judeca un act al Curții Constituționale cu caracter definitiv și general obligatoriu. Asta, după ce, colegul lui Mihai Cătălin Constantin, Alexandru Vasile, a anulat, cu 9 zile înaintea primului tur al alegerilor prezidențiale de anul trecut, Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 de anulare a alegerilor prezidențiale din anul 2024.
Înalta Curte de Casație și Justiție a restabilit ordinea de drept, desființând soluția de la Ploiești și stabilind, încă o dată, necompetența generală a instanțelor judecătorești în această materie.
Precedentul invocat nu prea e precedent
De altfel, nicio altă curte de apel nu a îndrăznit să anuleze o hotărâre a CCR, cu o singură excepție, care este invocată și în dosarul ce urmează a fi soluționat de către judecătorul Mihai Cătălin Constantin.
Este vorba despre Hotărârea Plenului CCR nr. 1 din 22 iunie 2017, pe care, la 22 iunie 2018, Curtea de Apel București a anulat-o. Însă, așa cum arată și avocatul Adrian Toni Neacșu, fost judecători și ex-membru al Consiliului Superior al Magistraturii, la acel moment Curtea de Apel București a tranșat că deciziile și hotărârile emise de către Curtea Constituțională în baza competențelor sale sunt inatacabile în justiție. Doar celelalte acte emise, în afara acestor competențe, indiferent de ce denumire poartă, sunt simple acte administrative care pot fi contestate în contencios administrativ.
Spre deosebire de Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, Hotărârea CCR nr. 1/2017 a fost luată de către Curte fără ca aceasta să fi exercitat nici una dintre atribuțiile ei constituționale sau legale, ci s-ar fi substituit legiuitorului, creând norme de organizare administrative proprii, respectiv ca opiniile separate la deciziile CCR să nu fie publicate în Monitorul Oficial. În schimb, prin emiterea hotărârii de anulare a alegerilor prezidențiale, CCR și-a exercitat exact atribuțiile prevăzute de Constituție și de Legea nr. 370/2004.
Până unde se poate întinde coarda
Judecătorul de la Ploiești, Mihai Cătălin Constantin, prin acțiunea sa, lasă loc la interpretări și la multe suspiciuni, cum ar fi spre exemplu ce s-ar întâmpla dacă, prin absurd, la următorul termen din 27 mai 2024, va admite cererea reclamantei și va anula, ca și colegul său Alexandru Vasile, Hotărârea CCR nr. 43 din 6 decembrie 2024?
În această ipoteză, s-ar repeta ceea ce s-a întâmplat cu soluția judecătorului Alexandru Vasile, în sensul că tot litigiul s-a mutat, în recurs, la ÎCCJ. Asta, pe lângă faptul că o asemenea atitudine sfidează soluțiile ÎCCJ și ale tuturor celorlalte curți de apel care au stabilit că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze hotărârile CCR și, cu atât mai mult, Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024.
Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat soluția din aprilie a Curții de Apel București. Dar nu se știe ce se poate întâmpla după data de 18 mai? Dacă judecătorul de la Ploiești mizează pe faptul că, de această dată, ÎCCJ va da dreptate instanței de fond și va anula anularea alegerilor prezidențiale din 2024? Ar duce, automat, și la anularea alegerilor din 2025, deoarece, oricât de absurd ar părea, ar trebui să fie reluat turul al doilea, cu Călin Georgescu și Elena Lasconi”?
În 2009, judecătorul cerea Plenului CSM să facă abstracție de legile naționale
Judecătorul care a decis că este competent să judece ceea ce nicio altă curte de apel din România nu s-a declarat competentă să judece, Mihai Cătălin Constantin a intrat în magistratură în data de 1 iulie 2008, ca judecător la Judecătoria Târgu Secuiesc. Anterior, el a fost polițist în cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.
În arhiva Consiliului Superior al Magistraturii, există o hotărâre, cu numărul 939 din data de 21 mai 2009 a Plenului CSM, în care a fost respinsă o contestație a acestui judecător împotriva unei hotărâri din anul 2009 a Secției pentru Judecători.
Acesta se înscrisese la un concurs de promovare în funcții de conducere pentru judecători și procurori, însă înscrierea sa la acest concurs a fost respinsă de către comisia de examinare, deoarece nu îndeplinea condiția minimă de 5 ani vechime în funcția de judecător, el având, la acel moment, o vechime ca judecător de doar 11 luni.
De asemenea, el nu a îndeplinit nici condiția prevăzută de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului, anume de a fi avut la ultima evaluare calificativul „foarte bine”. Asta, pentru că prima evaluarea judecătorilor se făcea la doi ani de la numirea în funcție.
Ei bine, judecătorul ex-polițist a sugerat Plenului CSM „să facă abstracție de textul legal național care condiționa participarea la acel concurs de o anumită vechime necesară în funcția de magistrat și să dea eficiență textelor europene, potrivit cărora la numirea în înaltele funcții este luată în calcul vechimea în activitatea juridică, fără nicio diferențiere”. Plenul CSM a respins această contestație.
