Românul și grija zilei de mâine: De ce ne planificăm viața în funcție de crize

Trăim într-o cultură a incertitudinii, unde speranțele se temperează și visurile mari sunt... „pentru altă dată”. Dar de ce?

1. Suntem generația crescută între șocuri

• Pentru mulți tineri adulți, viața activă a început cu criza din 2008, apoi pandemia, apoi inflația din 2022–2023 și amenințarea războiului din vecini.

• Rezultatul? Oboseală psihică colectivă. Ne-am obișnuit să nu știm ce urmează, așa că nu mai planificăm.

 „Nu iau credit acum, că poate explodează iar dobânzile.”
 „N-are rost să-mi planific vacanța, poate apare altă criză…”

2. Instabilitatea financiară ne taie avântul

• Salariile nu țin pasul cu prețurile.

• Mulți tineri simt că oricât ar economisi, nu e niciodată de ajuns.

• Peste 50% dintre români spun că nu pot pune bani deoparte constant.

  Citește pe Antena3.ro

  

  Descoperire arheologică unică: A fost găsit cel mai mare tezaur de monede de aur din Epoca Fierului din UK. Cum arată comoara

Planurile pe termen lung (copii, casă, emigrare, business propriu) par riscante sau imposibile.

3. Psihologia fricii: așteptăm „ceva rău” ca normă

• Efectele traumei colective și instabilității: am învățat să trăim „în așteptare”.

• Nu investim în dezvoltare personală, hobby-uri sau schimbări, pentru că „nu e momentul”.

• Mulți români adoptă mentalitatea „mai bine mă descurc de pe-o zi pe alta, că așa e sigur”.

4. Lipsa de încredere în instituții

• Sistemul medical, educațional și administrația publică au oferit deseori dezamăgiri, nu siguranță.

• Când nu ai stabilitate în jur, devii tu sursa de control. Asta e obositor și te face reticent în a visa sau construi pe termen lung.

5. Ce spun oamenii:

• Iulia, 33 de ani: „Vreau să fac un copil, dar cum, când nu știu dacă mâine banca îmi dublează rata?”

• Rareș, 28 de ani: „Mă gândeam să-mi deschid o cafenea, dar dacă vine alt lockdown?”

• Mihaela, 42 de ani: „Trăiesc prudent. Planuri mari? Le am, dar le țin în sertar.”

6. Ce putem face?

• Planuri mici, flexibile – în pași ajustabili, nu visuri rigide.

• Fundații solide personale: educație, abilități, sănătate mentală.

• Reziliență financiară – economii regulate, oricât de mici.

• Comunitate – sprijinul social real e mai valoros decât orice plan.

Românii nu sunt delăsători. Sunt prudenți, obosiți și adaptați la nesiguranță. Ne planificăm viața ca într-un joc de Jenga – fiecare decizie pare că poate destabiliza totul. Dar în ciuda fricii de mâine, continuăm. Poate că nu facem planuri mari, dar păstrăm speranța. Și poate că, uneori, asta e mai important decât orice.