Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Crește frica zilei de mâine, crește depresia, crește și anxietatea socială. Și crește și insecuritatea financiară a fiecărui individ odată cu creșterea instabilității economice a țării. Cele mai mari temeri ale românilor nu mai surprind: teama că nu vor putea ține pasul cu inflația, frica de a nu-și pierde slujba, povara unui curs valutar amenințător și teama că tot ce am construit în peste treizeci de ani poate fi aruncat pur și simplu la coșul de gunoi al istoriei. Prețurile din ce în ce mai mari, cursul valutar instabil, șomajul și criza politică - iată temerile românilor, nu sunt doar percepții, ci realități trăite zilnic. Toate aceste temeri nu vin singure. Se hrănesc una pe cealaltă, ca un lanț de anxietăți care ține populația într-o stare permanentă de tensiune. Iar când liderii sunt ocupați cu jocuri de putere, cei care plătesc prețul sunt oamenii simpli.
Inflația: nota de plată a indiferenței politice
Conform Băncii Naționale a României, inflația este estimată să ajungă la 3,4% până la finalul anului 2025. Deși este o scădere față de vârfurile din 2022-2023, prețurile alimentelor, energiei și serviciilor rămân o amenințare. Pentru cetățeni, inflația nu e o cifră în statistici - e o reducere concretă a puterii de cumpărare. Coșul zilnic costă mai mult, iar veniturile stau pe loc. Inflația n-o vezi în rapoarte. O vezi la raft, la casă, în frigider. O vezi când renunți la ceva ce-ți permiteai anul trecut și realizezi că „luxul” de acum un an era, de fapt, normalitatea. O vezi la pompa de benzină sau în banii înghițiți lunar de costul cu educația și creșterea copiilor. Dar nu e totul doar despre bani, e și despre sentiment și stare de spirit. E despre umilința multora dintre noi de a simți că muncești și tot nu-ți ajunge. Și te întrebi de ce nimeni nu face nimic.
Cursul valutar: barometrul fricii
Un euro a depășit constant pragul de 5 lei în ultimele săptămâni, iar fiecare fluctuație se traduce în scumpiri automate - de la carburant la produse electronice. Într-o economie bazată pe importuri, un leu slab lovește direct în buzunarele cetățenilor. Firmele mici, consumatorii, chiar și administrațiile locale resimt presiunea. Mulți dintre noi nu urmăream cursul euro-leu decât atunci când plecam în vacanță. De o vreme, de când a coborât negura crizei politice peste o țară ce-și joacă la ruleta rusească destinul european, foarte mulți dintre noi se uită zilnic la cursul valutar. Pentru că orice scădere a leului face și mai mare povara creditelor ipotecare angajate în timpuri senine. Pentru că orice scădere a leului se simte imediat în prețuri. Pentru că plătim chirii, achităm facturi, cumpărăm electrocasnice, consumăm abonamente de telefonie mobilă, internet și televiziune, ne aprovizionăm cu alimente - și toate sunt legate de un curs care se clatină odată cu încrederea în direcția pe care va merge țara.
Șomajul: tăcerea care îngheață viitorul
Citește pe Antena3.ro
Rata șomajului era de 5,5% în ianuarie 2025 (potrivit INSSE), dar în rândul tinerilor (15 - 24 ani) depășește 26%. Mulți care sunt deja angajați nu-și mai caută un loc de muncă mai bun - se tem să nu-l piardă pe cel pe care-l au. În industriile vulnerabile, angajații trăiesc cu gândul concedierii, iar cei tineri intră pe piață cu sentimentul că nu contează. Șomajul, în acest context, devine o sursă de neliniște colectivă. Am amici care se tem că și-ar putea pierde jobul nu pentru că nu sunt buni profesioniști, ci pentru că angajatorii lor nu mai sunt siguri de businessul lor. Sunt antreprenori care nu mai știu ce să facă ca să poată să-și plătească angajații într-o piață care dă semne grave de contracție. Sunt investitori și acționari în companii care nu mai vor să-și riște banii în proiecte, activități și afaceri mult prea tributare schimbărilor politice, deciziilor discreționare și regimului fiscal supradimensionat.
Instabilitatea politică: cancerul tăcut al democrației
Ultimii ani au fost marcați de guverne instabile, alianțe forțate și lipsă de viziune. Miniștri care s-au schimbat de la o lună la alta, proiecte blocate, reforme abandonate. În lipsa unei guvernări coerente, încrederea în actul guvernării scade. Și cu ea scad investițiile, crește fuga de responsabilitate și se adâncește polarizarea socială.
Pentru noi toate cele de mai sus înseamnă stres cronic. Trăim în stres cronic pentru că simțim că suntem lăsați de izbeliște. Pentru că nu ni se oferă siguranță, stabilitate sau încredere. Pentru că ne simțim singuri într-un stat care ar trebui să ne protejeze, nu să ne ignore. Pentru că vedem cum suntem împinși înapoi, spre un trecut din care cu jertfă de sânge ne-am rupt și cu multe sacrificii ne-am ridicat și am construit ce avem azi. Demagogii, diletanții, banii mulți cu patru clase, interlopii și condamnații, impostorii și politrucii reșapați nu ne vor aduce vindecarea.
Nu doar economia este în criză. Este în criză răbdarea oamenilor. Este în criză încrederea. Și, mai nou, este în criză și direcția. România trăiește pe marginea nervilor, dar nu putem să o ducem la nesfârșit așa. Trebuie să scăpăm de stresul cronic și de cauzele lui.
Și chiar dacă inflația ne golește buzunarele, să ne împotrivim ca politica să ne golească de speranță.
