Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anterior, în mai multe decizii succesive, Curtea Constituțională respingea ca inadmisibile alte excepții care vizau exact publicarea declarațiilor de avere pe site-urile Agenției Naționale de Integritate și ale instituțiilor unde activau cei obligați să completeze astfel de declarații. Culmea, judecătorii spuneau atunci că acest lucru nu reprezintă o ingerință în viața intimă, familială și privată. Ei bine, la finalul săptămânii trecute, a venit o decizie diametral opusă, în care veniturile și bunurile soților sau ale copiilor majori ai demnitarilor nu mai trebuie declarate, iar declarațiile de avere și de interese nu mai trebuie publicate, deoarece încalcă prevederile Constituției. „Jurnalul” prezintă pasajele relevante ale deciziilor anterioare ale CCR, din perioada 2013 – 2022, care contrazic flagrant argumentele reținute de aceeași Curte la finalul lunii mai a anului 2025.
Scandalul generat de decizia Curții Constituționale de la sfârșitul săptămânii trecute, când trei prevederi importante ale Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, referitoare la declararea bunurilor de către soțul/ soția sau copiii aflați în întreținere sau de publicarea declarațiilor de avere și de interese pe paginile de internet ale Agenției Naționale de Integritate și al instituției publice în care își desfășoară activitatea respectivul funcționar public sau demnitar ia amploare.
Curtea Constituțională, în exact aceeași componență, a decis, la finalul anului 2022, exact pe dos decât a stabilit în 2025 cu privire la aceleași chestiuni de drept. Este vorba despre considerente diametral opuse care se regăsesc în cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 651 din data de 15 decembrie 2022, când a luat în discuție excepțiile de neconstituționalitate ridicate de către patru persoane fizice – Gabriela Alina Ionescu, Iuliu Ursan, Alina Gherghelaș și Ionuț Ronald Rotaru.
La paragraful 33 al acestei decizii, CCR scria că „Parlamentul a adoptat Legea nr. 176/2010 prin care a pus în acord prevederile Legii nr. 144/2007, constatate ca fiind neconstituționale, cu dispozițiile Constituției. Referitor la obligația declarării averii, Legea nr. 176/2010 prevede că persoanele care intră sub incidența legii declară pe proprie răspundere ce bunuri dețin «împreună cu familia», iar, prin «familie», se prevede că se înțelege «soțul/ soția și copiii aflați în întreținerea acestuia». Curtea reține că scopul reglementării criticate îl constituie asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale”.
2022: Nu se încalcă dreptul la viață intimă, familială și privată
Mai departe, în aceeași decizie a CCR nr. 651/2022, la paragraful 37, se arată că „așadar, Curtea constată că obligația de a declara veniturile soțului este instituită prin lege, este justificată de susținerea asigurării integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și, totodată, legea obligă persoana responsabilă să publice declarațiile de avere, cu anonimizarea adresei imobilelor declarate, a adresei instituției care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum și a semnăturii olografe”.
Citește pe Antena3.ro
Nu în ultimul rând, în cuprinsul paragrafului 39, aceeași decizie stipulează că „Curtea constată că nu este întemeiată nici susținerea privind încălcarea dreptului la viață familială, intimă și privată, obligația de a declara veniturile soțului neconstituind o ingerință în viața familială «a celuilalt soț»”.
Această decizie a fost adoptată cu unanimitatea voturilor celor nouă judecători ai Curții Constituționale, adică a acelorași nouă judecători care au compus și la data de 29 mai 2025 Plenul CCR, în ședința în care Curtea a dispus exact invers decât ce reținea în 2022. Marian Enache, Livia Stanciu, Attila Varga, Simina Tănăsescu, Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Mihaela Ciochină, Laura Scântei și Bogdan Licu se aflau pe funcție atât în 15 decembrie 2022, cât și în 29 mai 2025.
Decizii pe bandă rulantă care vin pe contrasens cu cea din 2025
Iar lucrurile nu se rezumă doar la acest exemplu. Într-o altă decizie, având numărul 204/2013, Curtea Constituțională scrie că „în ceea ce privește critica de neconstituționalitate vizând încălcarea dreptului fundamental la viață intimă, familială și privată, prin publicarea declarațiilor de interese, Curtea subliniază că dreptul la viață intimă, familială și privată nu este absolut, ci, în anumite condiții, acesta poate fi supus anumitor limitări ori restricții sau ingerințe din partea autorităților”.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat, în acest document, că „pe de o parte, soluția legislativă a publicării declarațiilor de interese este justificată prin prisma scopului legal al Agenției Naționale de Integritate de asigurare a integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, iar, pe de altă parte, că publicarea acestor declarații se realizează (…) prin anonimizarea datelor cu caracter personal, fiind, astfel, asigurate garanții împotriva unor ingerințe arbitrare”.
„Curtea nu poate reține critica privind încălcarea drepturilor constituționale”, se arată în această motivare, la finalul căreia, cu majoritate de voturi, CCR a respins ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate ridicate cu privire la Legea 176/2010, în acel dosar.
Iar situația s-a repetat, deznodământul fiind identic prin Decizia CCR nr. 495/2014, prin Decizia CCR nr. 316/2013, prin Decizia CCR nr. 385/2015, prin Decizia CCR nr. 680/2015 și prin Decizia CCR nr. 309/2014, toate adoptate cu unanimitatea voturilor celor nouă judecători ai plenului Curții Constituționale.
Din perfect constituțional, în perfect neconstituțional
În aceste condiții, este absolut halucinant modul în care aceiași nouă judecători ai CCR au soluționat aceleași chestiuni, la data de 29 mai 2025. În minuta deciziei care nu este încă redactată, se precizează că, în unanimitate, prevederile articolului 3 alineat 2 din Legea nr. 176/2010 sunt constituționale „în măsura în care nu se referă și la obligațiile soțului/ soției declarantului, precum și ale copiilor majori aflați în întreținerea acestuia”.
Prevederea legală stipulează faptul că declarațiile de avere se întocmesc pe proprie răspundere și cuprind drepturile și obligațiile declarantului, ale soțului/ soției, precum și ale copiilor aflați în întreținere.
Conform minutei CCR, „aceste măsuri contravin articolului 1, alineat 5, din Constituție, prin prisma nerespectării exigențelor calitative pe care redactarea textelor de bază trebuie să le întrunească pentru a fi în concordanță cu principiul legalității”. Spre deosebire de toată jurisprudența anterioară, acum CCR susține că „declarația de avere, fiind o declarație pe proprie răspundere, angajează răspunderea penală a declarantului, motiv pentru care aceasta nu poate fi făcută decât în nume propriu, o persoană neputând fi ținută răspunzătoare din punct de vedere penal pentru fapta/ declarațiile altei persoane. Or, prevederile legii criticate care instituie obligația de a declara nu doar veniturile proprii, ci și drepturile și obligațiile soțului/ soției și ale copiilor aflați în întreținere, nu țin cont de modificările legislative aduse Codului Civil în materia regimului juridic al bunurilor soților și determină asumarea răspunderii penale a declarantului pentru informații pe care acesta nu le deține, nu le cunoaște în mod direct, ci trebuie să le obțină de la o terță persoană, respectiv de la soț/ soție și copiii majori aflați în întreținere”.
Publicarea acestor documente a generat anchete de presă și dosare penale
Mai grav decât soluționarea acestui capăt de cerere este soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere, din același dosar asupra căruia Curtea s-a pronunțat la finalul săptămânii trecute, referitor la admiterea, cu majoritate de voturi, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor articolului 6 alineat 1, litera „d” și a prevederilor articolului 12 alineat 6 din Legea nr. 176/2010, despre care șase dintre cei 9 membri ai CCR au decis că sunt neconstituționale.
La articolul 6 alineat 1, litera „d”, legea prevede că „persoanele responsabile cu implementarea prevederilor referitoare la declarațiile de avere și la declarațiile de interese au obligația să se înregistreze în această calitate pe e-DAI și asigură afișarea și menținerea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese pe pagina de internet a instituției în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepția localității unde sunt situate, a adresei instituției care administrează activele finaniciare, a codului numeric personal și a semnăturii olografe. Declarațiile de avere și declarațiile de interese se postează pe pagina de internet a instituției și a Agenției (Agenția Națională de Integritate – n.red.) pe toată durata exercitării funcției sau a mandatului și trei ani după încetarea acestora și se arhivează, potrivit legii”.
De asemenea, la articolul 12 alineat 6 se prevede că „ANI asigură afișarea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese pe pagina proprie de internet”.
Jurnaliștii și societatea civilă, legați la ochi
Ei bine, în totală disonanță cu jurisprudența citată, Curtea Constituțională susține, de această dată, că „ținând cont de concepția europeană orientată spre necesitatea protecției vieții private și a datelor cu caracter personal, Curtea a constatat că publicarea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese pe site-ul instituției în cadrul căreia își desfășoară activitatea declarantul și pe cel al Agenției Naționale de Integritate contravine articolului 1 alineat 5 și articolului 26 din Constituție”.
În acest sens, CCR arată că „a efectuat un test de proporționalitate, constatând că este de netăgăduit faptul că prevederile legale criticate au fost edictate în scopul prevenirii corupției și asigurării transparenței vieții politice, urămrind, așadar, un scop legitim”. Dar, „valorificând jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și standardele dreptului Uniunii Europene în materie, Curtea a apreciat că este suficientă depunerea declarațiilor la organul competent să le verifice (Agenția Națională de Integritate) pentru a realiza scopul, iar publicarea acestora pe site-ul ANI și al instituției căreia îi aparține declarantul nu este necesară și proporțională atingerii finalității propuse, încălcându-se dreptul la protecția vieții private”. În acest sens, CCR susține că „soluția pronunțată nu trebuie să aibă ca efect eliminarea obligației persoanelor prevăzute de lege de a da declarații de avere, ci doar ca aceste declarații să nu mai fie publicate pe site-urile menționate, urmând ca ele să fie înaintate ANI, care să le gestioneze potrivit competențelor prevăzute de lege”.
Documentele au scos la lumină cazuri uluitoare
Intrând în conflict total cu ea însăși, Curtea Constituțională secretizează aceste informații publice și de interes public atât pentru reprezentanții presei, cât și pentru simplii cetățeni, contribuabili la bugetul de stat.
Publicarea declarațiilor de avere și de interese răspunde, în primul rând, unei nevoi legitime a cetățenilor de a cunoaște date relevante despre cei aleși sau numiți în funcții publice. Cu ajutorul acestor documente, de-a lungul timpului, au fost aduse la cunoștința opiniei publice informații despre situațiile imobiliare ale familiei lui Traian Băsescu, despre casele lui Klaus Iohannis sau despre contractele cu statul încheiate de firmele soților, soțiilor sau copiilor major ai unor demnitari.
De asemenea, aceste declarații au permis aducerea la cunoștința publicului larg a unor situații demne de filmele americane, cum ar fi cazuri celebre cu demnitari latifundiari. Spre exemplu, cazul baronului PNL de Gorj, deputatul Ion Iordache, care, prin firmele familiei sale, încasează sute de milioane de lei din contracte cu statul sau posesia asupra a peste 12 milioane de metri pătrați de terenuri, în două județe.
Declarațiile de avere publice au stat la baza unor anchete jurnalistice, cum ar fi cele despre averea Elenei Udrea și a lui Dorin Cocoș sau cu privire la donațiile primite de actualul președinte al României, Nicușor Dan, pe vremea când candida la Primăria Capitalei sau chiar când îndeplinea mandatul de deputat. Din aceleași documente publice, presa și, implicit, societatea au aflat ce salarii încasează bugetarii de lux, cine cumulează salariul de la stat cu pensia specială și ce venituri uriașe primesc șefii instituțiilor publice. Declarațiile de avere oferă informații relevante despre împrumuturile sau donațiile făcute sau primite de anumiți demnitari și eventualele situații în care aceștia se află în conflict de interese.
Spre exemplu, din declarația de avere, procurorii au aflat că fostul candidat suveranist Călin Georgescu a omis să specifice sprijinul financiar și logistic primit în campania electorală prezidențială de la mercenarul Horațiu Potra.
Campionat de ipocrizie politică-viteză. Plâng pe umărul Legii 176/2010, pe care vor să o desființeze chiar ei la CCR
Nu doar decizia CCR cu privire la aceste aspecte este uluitoare, cât și ipocrizia unor politicieni care „plâng”, acum, pe „umărul” Agenției Naționale de Integritate și al Legii nr. 176/2010, lege pe care ei înșiși încearcă să o desființeze chiar la Curtea Constituțională.
Un astfel de politician este chiar președintele interimar al USR, Dominic Fritz, care, în urmă cu două zile, scria pe pagina sa de Facebook că „mulți sunt revoltați pe decizia CCR de astăzi. Curtea Constituțională a decis că demnitarii și funcționarii publici nu mai sunt obligați să facă publice declarațiile de avere și că nu mai trebuie să declare deloc averile soților/ soțiilor sau copiilor. Decizia este finală. Dar lupta anticorupție nu s-a terminat. Acum ne focusăm energia pe ce avem de făcut: USR propune să revizuim rapid legislația astfel încât acest instrument vital al luptei anticorupție, transparența averilor demnitarilor, să nu fie pierdut. Dar adevărul este că declarațiile de avere și de interese prea au devenit un pistol cu apă în lupta anticorupție. Din păcate, ani de zile, Agenția Națională de Integritate (dar și ANAF) a aplicat legea partinic sau a închis ochii. E momentul să-i deschidă. Știm toți anchetele de presă despre averi colosale care nu se regăseau în declarații de avere”. Fritz conchide susținând că „USR va continua să lupte pentru transparență și reforme”.
Problema lui Fritz este că el personal a solicitat unei instanțe de contencios administrativ să atace la CCR Legea 176/2010, mai exact articolul 25 alineatul 2 al acestei legi, dar și articolul 87 alineat 1, litera „k” din Codul Administrativ. Asta, după ce ANI l-a declarat în conflict de interese, în baza corelării unei informații dintr-o declarație de avere a primarului Timișoarei. Excepția lui Fritz se află pe masa judecătorilor CCR din data de 10 februarie 2020 și se află în faza de raport.
La rândul ei, fosta primăriță USR a Sectorului 1, Clotilde Armand, a scris pe contul ei de Facebook că toți cei care se bucură de decizia CCR de săptămâna trecută „gândesc în felul următor: de ce să știe lumea cât câștigăm, de ce să știe că unele venituri sunt suspecte și altele depășesc legalitatea, de ce să fim căutați și luați la întrebări de jurnaliștii de investigații? (…) Statul de drept trebuie apărat de aceste privilegii care adâncesc inegalitatea, iar încrederea în justiție trebuie restabilită. USR va rescrie legea”.
Clotilde Armand reușit să determine Curtea de Apel București să atace la CCR două legi în baza căreia lucrează ANI, inclusiv Legea 176/2010. Dosarul se află pe rolul Curții din 13 martie 2025 și se află în fază de raport. Clotilde Armand a fost declarată în conflict de interese penal și administrativ și, în prezent, se află sub interdicția de a mai ocupa o funcție publică”.
