
Sintagma „ne-a trecut glonțul pe la ureche” reflectă sintetic starea de ușurare după ce rezultatul votului la prezidențiale a confirmat opțiunea majoritară pentru continuarea parcursului european și prooccidental, pus într-un evident pericol de forțele coagulate în spatele tandemului Simion-Georgescu. Miza prezidențialelor românești a depășit cadrul intern, fiind relevate în multe momente ale campaniei electorale și elementele clasice ale războiului hibrid desfășurat cu abilitate de Rusia. Programul de măsuri active ale serviciilor secrete rusești - KGB și GRU - împotriva României, sintetizat în lucrări publicate, nu s-a încheiat odată cu încheierea Războiului Rece, ci s-a dezvoltat în condițiile noilor tehnologii ale erei digitale. Invadarea Ucrainei a intensificat acțiunile ostile ale Rusie și asupra țărilor din prima linie, alegerile din Republica Moldova și România fiind terenul de desfășurare a operațiunilor care au avut ca scop influențarea electoratului.
Persuasiunea,influențarea,manipularea,dezinformarea,propaganda,intoxicarea,zvonurile, falsurile, compromiterea, conspirația - elementele de „catalog” ale războiului hibrid - au fost folosite după manual pentru a sădi neîncrederea în mecanismele constituționale și capacitatea de reglare a tensiunilor prin metodele democratice. Ținte ale atacurilor venite prin voci acordate cu interesele Moscovei, încolonate voit sau prin eroare de judecată în campania electorală pentru sprijinirea putinismului, au fost și instituții-reper ale suveranității economice și identității culturale – Banca Națională a României și Academia Română.
FLOTAREA CURSULUI DE SCHIMB DEVINE „PENALĂ”
Faptul că BNR a avertizat asupra consecințelor economice ale instabilității politice și a degradării încrederii investitorilor în protejarea și randamentele capitalurilor plasate în România au declanșat un val de acuzații fără suport la adresa instituției și a celor care au explicat public aceste fenomene negative. Flotarea controlată a cursului, element legal aflat în atribuțiile de politică monetară a Băncii Centrale, a devenit în ochii detractorilor o imixtiune în campania electorală. Trecerea pragului psihologic al cursului de 5 lei pentru 1 euro, care a reprezentat o depreciere doar cu câțiva bani a monedei naționale, a fost „tradusă” de vocile angajate în susținerea candidatului extremist o catastrofă programată. Georgescu Călin, pe postul de guru eliminat din cursă de Curtea Constituțională, a spus că de 35 de ani România a fost condusă nu de la Cotroceni sau de la Palatul Victoria, ci din Strada Doamnei. Deja visându-se ales președinte, Simion George, imediat după primul tur al alegerilor, anunța planul pentru schimbarea conducerii BNR. Avansa, ca o revanșă, numele unui avocat politizat specializat în conflicte juridice pierdute cu băncile. Un propagandist cu state vechi pe frontul susținerii subtile a intereselor Rusiei, forjat sub bagheta lui Măgureanu, îl numea „penal” pe guvernatorul Isărescu și le atribuia grade militare consilierilor acestuia. Alți „specialiști” cu studii echivalate la numărat bacșișul prin cârciumi deveniseră peste noapte și ei experți în chestiuni bancare și primeau aplauze făcând box cu umbra „statului paralel”.
RENAȚIONALIZĂRILE PUN INVESTITORII PE FUGĂ
Problema de fond era ocolită. Nu „tezele” economice ale frontului extremist, care au pus pe fugă capitalurile din sistemul financiar-bancar, erau cauza deprecierii leului, ci „manevrele oculte ale BNR”!
Programele de naționalizare ale companiilor din energie, livrarea carburanților cu 1 leu litrul, distribuirea de case cu prețuri iluzorii erau bazaconiile pe care candidatul Simion le prezenta ca măsuri imediate de aplicat. Mai mult, ca să aibă expunere internațională pentru deciziile executive preconizate, Simion a mers la Viena să-i anunțe pe acționarii OMV că principala companie producătoare de petrol din România va trece în proprietatea statului. Gravitatea unei asemenea măsuri se amplifică în cercurile financiare, plasând sub semnul incertitudinii planurile de exploatare a zăcămintelor de gaze din Marea Neagră, în care Petrom este angajată. Acestea au fost afirmații larg distribuite în spațiul public și au avut efectul scontat în subminarea încrederii investitorilor. Pentru a proteja cursul, banca centrală a cheltuit peste 6 miliarde euro din rezerva valutară. Mișcarea clasică de război hibrid a „prietenilor din Est” a reușit să producă o destabilizare majoră și o fractură în societate prin promovarea unor candidați cu idei moscovite, la care se adaugă și o cheltuială de resurse.
TEZAURUL ROMÂNIEI CAPTURAT DE BOLȘEVICI ESTE „BUBA”
Banca Națională este ținta războiului hibrid al Rusiei de decenii. La fiecare acțiune publică prin care se reafirmă problema Tezaurului României capturat de Rusia bolșevică, apar voci, ca la comandă, care atacă poziția conducerii BNR sau sunt lansate prin „conserve rusești” manipulări și dezinformări, teorii false despre soarta zecilor de tone de aur predate Rusiei și nereturnate României. După internaționalizarea problemei tezaurului, prin rezoluții ale Parlamentului European, aceste atacuri sunt și mai virulente și se împletesc cu teme noi, așa cum a fost în perioada anului supraelectoral extins.

SIGLA ACADEMIEI, FOLOSITĂ DE PROPAGANDA EXTREMISTĂ
Academia Română - ca simbol al spiritualității, forum al consacrării, spațiu al cercetării fundamentale -, una din principalele instituții naționale, nu putea scăpa din vizorul centrului de comandă al războiului hibrid. După ce Academia a difuzat declarații de poziție foarte clare pentru apărarea democrației și valorilor europene, acestea trebuiau demontate. Au fost lansate acțiuni pentru a strecura informații parazite, care să pună la îndoială acest sprijin pentru parcursul european și atlantist. Pe diferite canale media sunt distribuite informații false privind angajarea unor personalități din conducerea Academiei Române în susținerea unor ideologii extremiste sau a candidaturilor lui Simion sau Georgescu. Sigla Academiei Române este chiar „exploatată” de publicații care promovează extremismul, dorințele putiniste care cer ieșirea României din NATO și UE.
RELAȚIILE CU RUSIA, MEREU PE MUCHIE DE CUȚIT
Relațiile României cu Rusia au fost mereu foarte complicate. Editura Academiei a publicat o serie de lucrări pe această temă a istoriei recente. Volumul realizat de Vasile Buga sub titlul semnificativ „Pe muchie de cuțit” analizează relațiile româno-sovietice din perioada 1965-1989. O altă lucrare de referință în domeniu, care a primit Premiul „Mihail Kogălniceanu” al Academiei Române, are titlul „Programul de măsuri active al KGB-GRU împotriva României (1964-1989)”. Volumul nu putea scăpa serviciilor de informații vizate, mai ales prin informațiile incomode privitoare la numărul de spioni și agenți de influență plasați în România. Una din concluziile lui Mircea Stan, autorul lucrării, este de mare actualitate:
„Statutul României de țară cu triplă frontieră națională, a NATO și a UE - crește responsabilitățile actuale ale statului român în materie de securitate, care nu se limitează doar la apărarea teritoriului național. Construcția noii identități europene și euroatlantice constituie o cerință esențială pentru securitatea națională a României. Independent de aceste lucruri, statul român trebuie să fie rezilient și capabil în a se proteja în fața amenințărilor, în prima fază, prin forțe proprii”.