Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-un articol din 2000, psihologul Christopher Peterson, de la Universitatea Michigan, unul dintre fondatorii mișcării gândirii pozitive, a distins optimismul realist, al persoanei care speră tot ce e mai bun, rămânând racordată la potențialele amenințări, de optimismul nerealist, al celor care ignoră asemenea pericole. Un studiu din 2007 - realizat de psihologul Shigehiro Oishi, de la Universitatea Virginia, de psihologul Ed Diener, de la Universitatea Illinois, și de psihologul Richard Lucas, de la Universitatea de Stat din Michigan - întărește îngrijorările lui Peterson. Folosind analize realizate pe câteva eșantioane internaționale reprezentative, ei au constatat că, deși oamenii extrem de fericiți au cel mai mult succes în relațiile interpersonale și sunt cei mai muncitori, oamenii moderat de fericiți au mai mult succes decât cei extrem de fericiți din punct de vedere financiar și educațional și, de asemenea, sunt mai activi politic.
Risc de autosuficiență
E o diferență totuși între fericire și optimism, nu? Psihoterapeuții Hal Arkowitz și Scott O. Lilienfeld, autorii studiului „Adevăruri și mituri despre sănătatea mentală” (Editura Lifestyle, 2024), au cuvântul: „Indiscutabil, Oishi și colegii săi au evaluat fericirea, nu optimismul propriu-zis, deși cele două tind să fie văzute ca fiind foarte apropiate. Astfel, descoperirile lor ridică întrebarea dacă nu cumva, deși o atitudine pozitivă realistă față de lume deseori ne ajută să realizăm anumite scopuri în viață, o atitudine pollyannică (n.r. - adjectiv derivat din numele Pollyanna, personajul principal din cartea ominimă a Eleanorei H. Porter (1913); Pollyanna este o fetiță foarte optimistă care găsește în fiece lucru ceva de care să se bucure) n-ar putea deveni costisitoare, poate din cauză că duce la autosuficiență. Gândirea pozitivă cu siguranță are avantajele ei: ne poate încuraja să ne asumăm riscurile necesare și să ne extindem orizontul”.
Alunecări periculoase
Dar, pentru că sigur urmează un „dar”… „Dar are și dezavantaje și poate să nu fie pentru oricine, în special pentru cei pentru care îngrijorarea și văicăreala sunt mecanisme de adaptare naturale. Mai mult, gândirea pozitivă poate fi contraproductivă, dacă ne face să ignorăm, cu nepăsare, pericolele vieții. În sfârșit, așa cum avertiza cercetătoarea Barbara Ehrenreich într-o carte publicată în 2009, presupunerea atotprezentă că atitudinile pozitive ne permit să ne concepem vindecarea în cazul unor boli precum cancerul are o latură întunecată neluată în considerare: îi poate face pe oameni să nu se trateze cum trebuie de astfel de boli și să se învinovățească pentru că nu sunt mai veseli”.
„Gândirea pozitivă poate fi contraproductivă, dacă ne face să ignorăm, cu nepăsare, pericolele vieții”
Hal Arkowitz, psihoterapeut
„Gândirea pozitivă are avantajele ei: ne poate încuraja să ne asumăm riscurile necesare și să ne extindem orizontul. Dar nu-i pentru cei ce-și reglează mecanismele de adaptare prin acțiuni naturale precum îngrijorarea sau văicăreala”
Scott O. Lilienfeld, psihoterapeut
Citește pe Antena3.ro
